Dragostea mea, 
ancora grea, 
tine-ma strâns;
toate ma dor:
gura – de dor, 
ochii – de plâns.

Vântul cazu –
- poate ca nu, 
dar s-a facut
liniste-n cer, 
fara puteri, 
ca la-nceput.

Nu mai visez
pasi pe zapezi, 
urme de vulpi;
nu mai sunt flori, 
sufletul lor
doarme în bulbi.

Singuratati…
Nu mi te-arati, 
nu-mi trimiti vesti.
Cat fara rost.
Oare ai fost?
Oare mai esti?

DORUL - Nina Cassian