Amurg

Din mesteacanul de-afara

Foi ingalbenite curg,

Cand cernindu-si panza rara

Cade vanatul amurg.

Frate bun mi-a fost copacul

Cu podoaba lui de ieri

El mi-a adumbrit, saracul,

Un noroc de doua veri,

Zgribulind din trup se-ndoaie

Peste geamul meu deschis -

S-a mai dezlipit o foaie,

Mi s-a mai farmat un vis...

Unde esti tu, sa ne ploua

Plansul frunzelor ce mor,

Si cu bratele-amandoua

Sa oprim caderea lor?...

Mana ta sa le culeaga

Si sa ni le-mparta-n doi

E povestea noastra-ntreaga

Scrisa-n vestedele foi!...

(Octavian Goga - Amurg)

Contratimp

Ma uit in trecut si nu inteleg

Urmele pasilor mei.

Privesc inghetata zapada

Prin care picioarele mele desculte,

Imi amintesc, s-au ranit,

Dar urmele lor inchipuie semne

In alfabetul unei limbi disparute.

Ieri ce voiam sa spun

Si maine cum voi mai citi

Durerea mersului de-acum,

Cand clipele obeze

Par ani si anii epoci

Nehotarate si fara sfarsit?

Niciun raspuns nu se naste

Decat atunci cand nimeni nu mai are

Nevoie de el

Si intrebarea care-l astepta

A murit.

(Ana Blandiana - Contratimp)

Desen Murdar

Un croncanit razlet rasuna crunt

Si-mprastie neliniste pe drum;

Iar seara-n camp se deapana marunt,

Tesand cu fulgii vanai giulgi de scrum.

Strivit in pumni de nouri, cerul des

Ingenuncheaza, mohorat pe zari;

Si drumul singur, ratacit pe ses,

S-afunda, schiopatand, in departari

Trecu - de cand! - si ultimul drumet!

(A mai ramas vreo urma prin noroi?)

Un biet copac se clatina razlet,

Cu trupul frant si crengile valvoi.

Vazduhu-n zdrente-atarna pe campie,

Se-ncrunta-n zari spranceana unui damb.

Pe-aicea vantul sufla vesnicie,

Si timpul prin noroi, paseste stramb!

(Alexandru Philippide - Desen murdar)

Romanta Negativa

N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,

Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit...

N-a fost decat o scurta nebunie

Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!...

N-am fost decat doi calatori cu trenul,

Ce ne-am urcat in tren fara tichete

Si fara niciun alt bagaj decat refrenul

Semnalului de-alarma din perete!...

Dar n-am putut calatori-mpreuna...

Si fiecare-am coborat in cate-o gara:

Ca doua veverite-nspaimantate de furtuna -

Furtuna primei noastre nopti de primavara!

Si-atata tot!... Din ce-a putut sa fie

N-a fost decat un searbad inceput

De simplu "fapt divers", ce nu se stie

In care timp si-n care loc s-a petrecut!...

(Ion Minulescu - Romanta negativa)