Un croncanit razlet rasuna crunt
Si-mprastie neliniste pe drum;
Iar seara-n camp se deapana marunt,
Tesand cu fulgii vanai giulgi de scrum.
Strivit in pumni de nouri, cerul des
Ingenuncheaza, mohorat pe zari;
Si drumul singur, ratacit pe ses,
S-afunda, schiopatand, in departari
Trecu - de cand! - si ultimul drumet!
(A mai ramas vreo urma prin noroi?)
Un biet copac se clatina razlet,
Cu trupul frant si crengile valvoi.
Vazduhu-n zdrente-atarna pe campie,
Se-ncrunta-n zari spranceana unui damb.
Pe-aicea vantul sufla vesnicie,
Si timpul prin noroi, paseste stramb!
(Alexandru Philippide - Desen murdar)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu